Mocanii sunt comunități pastorale autohtone de oieri români similare în multe privințe cu aromânii (în special cu ramura ‘rămânilor fărșeroți’ şi cea a ‘grămuştenilor’ cu care de altfel au coabitat în stâne situate mai ales în două regiuni distincte din sudul Transilvaniei, dar și în alte arii ale acestei provincii. Mocanii au fost, până de curând, asociați cu transhumanța, care îmbrăca uneori forme extreme, deşi ei nu practicau un nomadism propriu-zis. Cele două mari comunități distincte de mocani se situează în Transilvania: prima în Mărginimea Sibiului (la vest de oraşul Sibiu) iar cea de-a doua la est de Braşov în zona Săcelelor, nu departe de curbura Carpaților. Atât mocanii mărgineni, cât şi cei săceleni au fost denumiți în trecut „ungureni”, când aceștia se aflau în tranzit ori s-au stabilit pe teritoriul „vechiului regat”.

Gravură în lemn publicată prima dată în albumul Moldovalaque.