Alexandru Ciucurencu (n. 27 septembrie 1903, Ciucurova, Tulcea – d. 27 decembrie 1977, București) a început să picteze în 1916 la Tulcea, ca ucenic al zugravului Mihail Paraschiv.

A studiat pictura la Școala de Arte Frumoase din București (1921 – 1928), unde i-a avut ca profesorii pe George Demetrescu Mirea și pe Camil Ressu. După ce a lucrat un timp cu grupul de artiști care formau Școala de la Baia Mare, a studiat la Academia Julian din Paris și în atelierul lui André Lhote. În 1948, a devenit profesor, apoi redactor (1957-1968), la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din București. A fost membru corespondent al Academiei Române din 1963.

În prima perioadă de creație a pictat mai ales naturi moarte, nuduri și peisaje, care se remarcă prin armonie coloristică. După 1944, Ciucurencu și-a schimbat tematica, realizând compoziții cu subiecte istorice sau sociale. A mai pictat și portrete ale personalităților culturale (Sonia Cluceru, Krikor H. Zambaccian, George Călinescu, Mihail Jora, etc.) sau portrete de muncitori și peisaje industriale. (www.wikipedia.org)