Hidrocentrala de pe Bega, denumită de către timişoreni „Turbinele, pare mai degrabă o mică fortăreaţă în stilul 1900, înconjurată de ape şi străjuită adesea de câţiva pescari neclintiţi. În primii ani ai secolului al XX-lea, Timişoara, bulevardele sale şi râul Bega au beneficiat de o atenţie deosebită. Afirmarea Secessionului în oraşul de pe Bega a fost facilitată de o perioadă de amplă transformare urbană, consecinţa unei importante dezvoltări economice.

În anul 1902, Emil Szltárd, inginerul oraşului, a întocmit un proiect pentru sistematizarea cursului Begăi, care desfiinţa vechile canale de apă şi prevedea o centrală hidroelectrică, ce urma să exploateze eficient energia apei. Hidrocentrala a fost construită după planurile arhitectului oraşului László Székely, între 1907-1910, fiind amplasată în partea de est a oraşului, unde era situată atunci majoritatea industriei: abatorul, fabrica de bere, de pălării, de tutun etc. De altfel, între 1893-1911, în Austro-Ungaria s-au construit 39 astfel de edificii, dintre care cele mai importante erau la: Ikervăr, Cluj, Reşiţa, Sibiu, Târgu-Mureş şi Timişoara, prima de tip centrală-baraj.(Revista Arhitectura, nr. 3/2011, http://arhitectura-1906.ro/)