Fabric (sau Fabrică, în germană Fabrikstadt, în maghiară Gyárkülváros) este un cartier istoric din Timişoara. Numele său provine de la fabricile care s-au construit aici încă de la apariţia sa. Localitatea a fost separată de Timişoara, dar mai târziu a fost încorporată, devenind un cartier al acesteia.

Fabricul şi-a început existenţa în 1718, când o parte din populaţia româno-sârbă din cartierul Palanca Mare s-a mutat aici pentru a respecta cerinţele militare de reconstrucţie a noii cetăţi. Fabricul a fost recunoscut pentru manufacturile sale, bresle şi meşteşugari, aici înfiinţându-se în 1718, prima Fabrică de Bere, care mai există şi azi. Râul Bega avea numeroase ramificaţii de mici canale navigabile care împânzeau Fabricul, erau pline de mori şi poduri. Acestea au facilitat transportul mărfurilor direct pe Canalul Bega şi au permis apariţia unei industrii puternice şi variate. Au înflorit breslele cizmarilor, papucarilor, şelarilor, cojocarilor, dogarilor, pescarilor, ale brutarilor, măcelarilor, peruchierilor sau croitorilor. Până în 1880 aici existau opt mori cu nume de sfinţi ce măcinau anual peste 2500 de tone de grâu. În 1876 se construieşte gara din Fabric (actuala Gară de Est). Fabricul era împărţit pe etnii: românii locuiau în Vlasca Mare, răscienii, sârbii, erau în Fabricul Vechi, iar nemţii în Fabricul German. În 1753, ajung şi ţiganii, numiţi bănăţenii noi care ocupau cartierul Lumea Nouă, în zona Gării de Est. În Fabric lucrau şi italieni, francezi sau spanioli care se ocupau cu orez, mătase sau vin, apar greci, armeni, evrei maghiari şi cehi. Piaţa Traian (care în trecut s-a numit Kossuth ter şi Hauptplatz) a fost proiectată de inginerii militari în 1740, în centrul Fabricului Vechi şi este o replica mai mică a Pieţii Unirii. Ea găzduia piaţa zilnică şi târgurile săptămânale.

(Sursa: www.wikipedia.org)

Timişoara. Cartierul Fabric. Biserica Română

Nr. Inventar

Temă

Deținător

Perioadă

Tip

Material

Dimensiuni

Regiune istorică

Localitate

Autor fișă