Construcţia catedralei romano-catolice, una dintre cele mai reprezentative edificii din piaţa centrală a oraşului, a debutat în scurt timp după transformarea Sătmarului în centru de episcopie (1804). Lucrările au fost încheiate abia în 1837, în timpul episcopului János Hám. Realizatorul proiectului catedralei este necunoscut, rolul arhitectului József Hild este presupus, dar nedemonstrat. Pe sanctuarul alungit (parte a bisericii vechi) este alipită o navă rotundă, acoperită cu o cupolă, care continuă cu o încăpere patrulateră flancată de cele două turnuri. Faţada principală domină aspectul exterior al catedralei: în faţa uşii principale este construit un portic format din şase console în stil corintic, încheiat cu un timpan. Turnul în formă de prismă, cilindric în partea superioară, este înconjurat de jur împrejur cu un balcon. Interiorul bisericii este decorat cu picturi murale repezentând scene biblice. Pictura altarului reprezintă Înălţarea Domnului, originalul fiind realizat de un meşter din familia Pesky din Pesta. Altarul principal a fost sculptat în marmură albă de către Félix Toman, în 1905.

(Diana Iagăr, Sárándi Tamás, Satu Mare. Amprentele trecutului, editor Muzeul Judeţean Satu Mare, 2009)