În secolul al XVIII-lea, locul viitorului Cartier al Funcţionarilor, pe atunci Dinnyéskert (Grădina de Pepeni), era despărţit de insula oraşului şi a cetăţii Satu Mare printr-un braţ al Someşului. După lucrările de canalizare a Someşului, desfăşurate în zonă la începutul secolului al XIX-lea, braţul râului a fost desfiinţat, însă lacul aflat pe locul actualei Pieţe Titulescu a fost menţinut până la sfârşitul veacului. Construcţiile în zonă au început în ultima parte a secolului al XIX-lea, după un plan bine stabilit, ce urmărea transformarea întregii zone într-un ansamblu rezidenţial destinat numeroşilor funcţionari ai instituţiilor orăşeneşti. În jurul anului 1910, cartierul era în plină extindere, în jurul străzii Gabriel Georgescu (pe atunci Vajay). Abia în perioada interbelică însă ansamblul de locuinţe ajunge să ocupe extinderea actuală, în spaţiul delimitat aproximativ de străzile Crinului, Bujorului şi Caişilor.

Clădirile din zonă se remarcă printr-un aspect unitar, cu faţadele decorate în manieră eclectică şi o structură de tip vilă, bazată în general pe existenţa unui singur nivel. Excepţie fac unele clădiri de colţ, construite pe două sau trei niveluri, adăpostind la parter un magazin sau o prăvălie. Majoritatea caselor sunt prevăzute cu grădini întinse, conferind întregului cartier aspectul unei zone de agrement.

(Diana Iagăr, Sárándi Tamás, Satu Mare. Amprentele trecutului, editor Muzeul Judeţean Satu Mare, 2009)