În 1911, după ce a mers să sfințească biserica din Făget, Elie Miron Cristea, Episcopul Caransebeșului și viitorul prim Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române a făcut o vizită canonică în eparhie. Cu acest prilej, la 23 iulie, în fața a zece mii de credincioși, a săvârșit Sfânta Liturghie în aer liber, în dreptul unui izvor cu apă caldă. În amintirea zilei și a importantei vizite, oamenii au numit locul Izvorul Miron. Au înălțat acolo o troiță și, apoi, o biserică și o clădire pentru călugării care aveau să formeze o mică mănăstire. Cel care a deschis lista ctitorilor a fost însuși Elie Miron Cristea, care a donat 1.000 de coroane și, în cinstea căruia, până astăzi, biserica poartă hramul Sfântului Ilie Tesviteanul.

Biserica a fost construită în formă de navă, din piatră și cărămidă, pe o fundație de piatră. Abia după 1979, când s-au început lucrări de reparații pentru toate clădirile existente, s-au pregătit și pereții bisericii pentru pictură. Așa a devenit Mănăstirea Izvorul Miron cunoscută drept „Voronețul Banatului. De la cornișe până la soclu, biserica a fost împodobită complet, pe exterior – în registrul de sus fiind redate scene din minunile Mântuitorului, în cel din mijloc, sfinții mucenici, iar în cel de jos, icoana sinaxar a Sfântului Prooroc Ilie.

De câțiva ani, biserica este în noi reparații, iar slujbele se fac în paraclisul de iarnă – Izvorul Tămăduirii – respectiv în paraclisul de vară. O bogăție a mănăstirii este, din 1993, muzeul în care se găsesc icoane pe tablă, sticlă și lemn, o cădelniță din Țara Sfântă, din 1965 și cărți vechi.

(Sursa: http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/manastiri/izvorul-lui-miron-ctitorie-patriarhului-miron-cristea)