Reni (în rusă Рени, în ucraineană Рені) este un oraș în regiunea Odessa (Ucraina), centru administrativ al raionului omonim. Este situat la o distanță de 320 km sud-vest de orașul Odesa și la 22 km de orașul românesc Galați. Orașul este situat la o altitudine de 285 metri, pe malul stâng al Dunării (la 3 km de vărsarea Prutului în Dunăre), în partea de vest a raionului Reni. Are 19,947 locuitori, din care români (moldoveni) constituie jumătate din populație, alături de ruși, găgăuzi, bulgari, ucraineni etc.
Prima mențiune documentară a localității Reni are loc în anul 1548, perioadă când făcea parte din regiunea istorică Bugeac a Principatului Moldovei. Întemeietorul localității este considerat voievodul moldovean Iliaș al II-lea Rareș (1546-1551). Denumirea orașului provine de la cuvântul nisip (arena în limba latină).
Reniul a fost unul dintre cele două porturi la Dunăre ale Principatului Moldovei (cel de-al doilea fiind orașul Galați). În anul 1621 orașul a fost cucerit de turci, care i-au dat numele de Tomarova (sau Timarova).
La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Reni făcea parte din Ocolul Prutului a Ținutului Ismail, ca reședință de ocol. În anul 1821, Reniul a obținut statutul de oraș. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, orașul Reni a făcut parte din componența României, ca localitate de reședinţă a Plasei Reni a judeţului Ismail.
În perioada interbelică au funcționat aici o pretură, o primărie, o judecătorie de ocol, o secţie de poliţie, o unitate de pompieri, un serviciu sanitar orășenesc, un serviciu veterinar, un serviciu hidraulic, un punct vamal, o căpitănie de port, o secţie de poliţie portuară, un oficiu P.T.T. de stat şi un oficiu telefonic. Din cele trei drumuri naţionale care străbăteau judeţul, doar unul trecea prin Reni: Galați–Reni-Bolgrad–Tarutino.
Orașul Reni era un port important pe malul stâng al Dunării, el fiind situat la o distanță de 22 km de Galați, la 93 km de orașul Ismail și la 220 km de București. Datorită așezării sale geografice la vărsarea Prutului în Dunăre, orașul Reni a devenit un important nod comercial, pe aici derulându-se un comerț dezvoltat de cereale, animale, porci, produse animale, păsări, cânepă, legume, miere, vin, ceară, produse mai ales din județele Basarabiei. Aici funcționau o uzină electrică, trei fabrici de cărămizi, două fabrici de cherestea și două de ulei. De asemenea, își desfășurau activitatea în localitate două agenții bancare. Existau și societăți cultural-sportive (o filială a Ligii Culturale, două biblioteci publice, o societate muzicală și trei societăți sportive), biserici (trei biserici ortodoxe, una lipovenească, una baptistă) sau instituții de binefacere (un azil de bătrâni). (wikipedia.org/wiki/Reni)
