Plutăritul era o activitate sezonieră, începând din luna aprilie şi până la momentul în care râul îngheţa. În restul anului, plutaşii lucrau la pădure, la exploatarea lemnului. Pe Valea Bistriţei, la sfârşitul secolului al XIX-lea au venit muncitori străini, în special italieni şi eleveţieni. O parte din terminologia de specialitate a fost influenţată de aceştia. Majoritatea uneltelor erau comune ambelor ocupaţii: ţapina, caţa, toporul, beschia, sfredelul. Cei doi bărbaţi din imagine sunt surprinşi în timp ce se întorceau acasă după ce transportaseră pluta. Ei poartă pe umeri ţapine, în mâini topoare şi sfredele.