Plutăritul era o activitate sezonieră, începând din luna aprilie şi până la momentul în care râul îngheţa. În restul anului, plutaşii lucrau la pădure, la exploatarea lemnului. Pe Valea Bistriţei, la sfârşitul secolului al XIX-lea au venit muncitori străini, în special italieni şi elveţieni. O parte din terminologia de specialitate a fost influenţată de aceştia. Majoritatea uneltelor erau comune ambelor ocupaţii: ţapina, caţa, toporul, beschia, sfredelul. (Florentina Buzenschi, Complexul Muzeal Judeţean Neamţ)