Franz Josef Sulzer (n. 1727 – d. 1791) a fost un istoric și muzician elvetian. Având rangul de căpitan în regimentul austriac Lattermann (1759-1773), Sulzer a fost staționat în Transilvania, unde a intrat în legătură cu românii, la Brașov și Reghin (unde l-a cunoscut pe Petru Maior). A petrecut mai mulți ani în principatul Țara Românească, începând din 1776 la curtea lui Alexandru Ipsilanti.

Principala sa lucrare, publicată în trei volume (primul geografic, celelalte două istorice), este “Istoria Daciei transalpine”: (Geschichte des transalpinischen Daciens, das ist der Walachey, Moldau und Bessarabiens. Im Zusammenhange mit der Geschichte des übrigen Daciens als ein Versuch einer allgemeinen dacischen Geschichte mit kritischer Freyheit entworfen) [Istoria Daciei transalpine, adică a Valahiei, Moldovei și Basarabiei. În legătură cu istoria restului Daciei, ca încercare de a scrie o istorie generală, cu libertate critică], I, II, III, 1781-1782, Wien; editura Gräffer].

(http://ro.wikipedia.org)

Sultzer identifică pe harta sa 6 străzi principale şi 33 de imobile (biserici hanuri şi şi case).