Construcţia palatului din Băneasa a fost începută în anul 1845, după planurile arhitectului austriac Schlater, pe moşia celei de-a doua soţii a domnitoruli Gheorghe Bibescu. Acesta urma să fie darul de nuntă pe care principele dorea să îl facă noii sale soţii. În 1847, ziarul Bukurester Zeitung afirma că această reşedinţă urma să fie una dintre cele mai frumoase podoabe ale Capitalei. Revoluţia de la 1848 a întrerupt lucrările, dar şi domnia lui Gheorghe Bibescu.

Zidurile impozante din cărămidă aparentă ale palatului fuseseră ridicate până la cornişă, când clădirea a fost abandonată, rămânând 90 de ani într-o stare de părăsire şi de înceată risipire.

La 17 aprilie 1939, Comisiunea Monumentelor Istorice condusă de Nicolae Iorga cerea ca palatul, în starea în care era, să fie repartizat acestei instituţii, care avea un local neîncăpător. Atunci s-a discutat despre exproprierea Palatului Bibescu de la Băneasa, care după ample lucrări de restaurare ar fi putut să devină sediul muzeului şi al birourilor Comisiunii Monumentelor Istorice. Însă, trei luni mai târziu, s-a hotărât demolarea acestuia, fără avizul Comisiunii.

(http://jurnalul.ro/campaniile-jurnalul/pista-de-motociclete-in-fata-altarului-541016.html)