A fost construită, conform legendei, în apropierea altei mănăstiri construită de Negru Vodă. Este inaugurată la 18 mai 1388, prin hrisovul voevodului Mircea cel Batrân care spunea: „…a binevoit domnia mea să ridic din temelie o mănăstire la locul numit Călimănești pe Olt, care a fost înainte satul boierului domniei mele Nan Udobă.”

Hrisovul este totodată și actul de atestare a localității Călimănești, județul Vâlcea, pe teritoriul căreia se află.
Pictura interioară este făcută între anii 1390 – 1391.

De-a lungul timpului, mănăstirea va fi reparată și renovată de multe ori de domnitori ca Neagoe Basarab, Radu Paisie, Constantin Brâncoveanu. Ultima renovare și consolidare s-a făcut între 1 iulie 1958-1 ianuarie 1959 de către guvernul României la intervenția patriarhului de atunci, Justinian Marina.

În timpul lui Neagoe Basarab s-a construit fântâna care-i poartă numele, iar între anii 1512 – 1521 s-a refăcut pictura. Constantin Brâncoveanu a construit la 1706 – 1707 pridvorul, în cunoscutul stil numit după numele său „brâncovenesc”.

Mănăstirea a cunoscut și momente neplăcute. Astfel, între 1879 – 1893 autoritățile o transformă în pușcărie, lucru ce-l face pe Mihai Eminescu să scrie un articol virulent în ziarul Timpul din 12 septembrie 1882. Ulterior va fi și spital, în orice caz mult mai apropiată de preocupările monahilor de aici.
(www.wikipedia.org)