Ctitorie a marelui vornic Cernica Ştirbei şi a soţiei sale, doamna Chiajna, Mănăstire Cernica este atestată documentar încă din anul 1608, printr-un hrisov domnesc al lui Radu Vodă Şerban.

Biserica închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, aflată pe prima insulă a complexului monahal, a fost zidită de ierarhul Calinic şi de de episcopul Ioanichie Stratonichios, între anii 1831-1832. Fiind zidit sub forma de cetate, noul complex monahal, aşezat sub purtarea de grijă a Sfântului Gheorghe, era rânduit numai pentru călugări, mirenii neavând acces. Acestora din urma le rămânea deschisă Biserica Sfantul Nicolae, unde câţiva călugări slujeau cu rândul.

După ce a fost părăsită vremelnic, din pricina unei epidemii de ciumă, Manastirea Cernica a fost restaurată, în anul 1842, de către Calinic (1787-1868), care a fost stareţ al mănăstirii vreme de 31 de ani (1818-1850). Afectată de cutremurul din anul 1838, biserica cea nouă a fost refacută. O nouă restaurare are loc în anul 1939, în timpul patriarhului Nicodim, când are loc şi spălarea picturii interioare.

Biserica Sfântul Gheorghe este zidită în formă de cruce, cu abside laterale adânci. Aceasta este o construcţie monumentală, spaţioasă, arcadele din naos şi pronaos fiind susţinute de coloane masive din zid. Pridvorul bisericii este închis şi pictat, uşa de la intrare este din lemn masiv, frumos sculptat, iar pardoseala bisericii din marmura. Biserica are trei turle, una mare, aşezata pe naos şi două mai mici, aşezate de o parte şi de alta a pronaosului. (http://www.crestinortodox.ro)