Lucian Grigorescu (n. 1 februarie 1894, Medgidia – d. 28 octombrie 1965, București) a fost un pictor român postimpresionist. Studiază pictura cu G.D. Mirea și Gabriel Popescu între 1912 și 1915 la Academia de Belle Arte din București. După întreruperea cauzată de război, reia studiile în anii 1918-1920. Își continuă formația artistică la Roma (1921-1923) și Paris (1924), unde frecventează atelierele de la Grande Chaumière și Académie Ranson, în atelierul lui Roger Bissière. Pe un drum urmat adesea de artiști, începând cu repezentanții impresionismului, călătorește spre sudul Franței, lucrând, între 1927-1939 la Cassis, fascinat de lumina intensă, de culorile proaspete ale regiunii.

Participă la saloanele oficiale din România, la expoziții organizate de Tinerimea Artistică, Grupul nostru, Arta etc. Lucian Grigorescu a fost înainte de toate un pictor al naturii, dar aici trebuie adăugată și natura umană. Cele mai multe portrete aparțin perioadei târzii a artistului, totuși și în tinerețe a realizat unele portrete semnificative. Printre acestea este de menționat Arlechinul, aflat la muzeul Zambaccian. În 1948, Lucian Grigorescu a fost ales membru corespondent al Academiei Române. (www.wikipedia.org)