Ion Andreescu (n. 15 februarie 1850, Bucureşti — d. 22 octombrie 1882, Bucureşti) a fost pictor, pedagog şi academician român.

Din 1869 urmează „Şcoala de arte frumoase condusă de Theodor Aman, devenind, în 1872, profesor la catedra de desen liniar şi caligrafie a Seminarului episcopal din Buzău. În 1873, se transferă la gimnaziul comunal Tudor Vladimirescu, apoi, în1875, la şcoala de meserii din aceeasi localitate. La sfârşitul anului 1878 pleacă la Paris, unde frecventează cursurile Academiei libere Julian; verile pictează la Barbizon (unde se întâlneşte cu Nicolae Grigorescu) şi în alte aşezări rurale. Interesat în egală măsură de diferite genuri ale picturii, Andreescu creează peisaje (Margine de pădure, Pomi înfloriţi, Stânci şi mesteceni; Pădure de fagi; Mesteceni la marginea bălţii, Iarna la Barbizon, Stâncile de la Apremont), portrete (Ţărancă cu broboadă verde, Ţărancă cu traistă, Broboadă roşie, Autoportret) şi naturi statice (Raţe, Coacăze, Felii de pepene). (www.wikipedia.org)