Dimitrie Papazoglu, născut în Bucureşti la 28 martie 1811, “fiul unui comersant de clasa I şi boier de neam din oraşul Slatina”, a slujit vreme de 25 de ani în armata munteană, fiind implicat în diferite acţiuni militare, inclusiv în timpul Revoluţiei de la 1848 sau în stingerea marelui incendiu din Bucureşti din martie 1847.
După ce a ieşit la pensie şi-a dedicat viaţa preocupărilor artistice şi ştiinţifice: a desenat şi publicat tablouri istorice, chipurile domnitorilor, vederi ale monumentelor vechi ale ţării. Tot el a publicat prima hartă a Principatelor Române Unite.
În anul 1864 Dimitrie Papazoglu a publicat „Atlas geografic al României“, care cuprindea hărţi detaliate ale celor 32 de districte ale României, precum şi numeroase informaţii statistice, deosebit de interesante şi de valoroase pentru istoria modernă a ţării noastre. Hărţile, pline de detalii, prezentau: drumurile naţionale şi cele locale, limitele plăşilor, numărul familiilor fiecărei comune, mănăstirile, liniile telegrafice, oficiile poştale, pichetele de grăniceri dunărene şi cele de munte, punctele de trecere peste graniţă, locurile unde au avut loc bătălii, punctele arheologice. De asemenea, fiecare hartă avea o statistică care cuprindea numărul: oraşelor districtului, comunelor, ocoalelor sau plăşilor, staţiilor de telegraf şi a celor poştale, pichetelor, mănăstirilor, pogoanelor (cultivate şi necultivate), proprietarilor, arendaşilor precum şi populaţia districtului respectiv. Pe hartă sunt marcate: legenda, scara, stema districtului, numele districtului, numele editorului şi gravorului, dar şi personalitatea căreia îi era dedicată harta respectivă.
Papazoglu a început realizarea „Atlasului geografic şi statistic al României“ în anul 1863 plecând de la ideea că toate cancelariile autorităţilor urbane şi rurale, toate şcolile oraşelor şi comunelor, toate detaşamentele militare să aibă harta ţării, nu numai pe cea generală (pe care o publicase în anul 1859) dar şi pe cea a districtului în care se aflau. Cele 32 de hărţi s-au tipărit în câte 500 de exemplare. Fiecărui district i-au fost repartizate câte 400 de exemplare; s-au oprit câte 100 de exemplare care au fost unite în cadrul atlasului de faţă. Prin urmare, valoarea acestuia este cu atât mai mare cu cât nu s-a realizat decât un număr foarte mic de exemplare.
Papazoglu a fost preocupat în mod deosebit şi de istoria Bucureştilor, cea mai cunoscută operă a sa rămânând „Istoria fondării oraşului Bucureşti, capitala României“, volum publicat în 1891.
Maiorul Pappasoglu a încetat din viaţă în anul 1892 şi a fost înmormântat la mănăstirea Cernica de lângă Bucureşti.
