În fotografie este reprezentată Familia Crudu din Hangu.

Un sat cu numele de Hangu a fost atestat istoric într-un document din timpul domniei lui Ștefan cel Mare referitor la Mănăstirea Hangu care era amplasată în zona unde astăzi se află lacul Izvorul Muntelui; schitul se afla pe teritoriul actual al comunei Ceahlău.

În perioada interbelică, satul Hangu cunoaște o dezvoltare fără precedent care se oprește odată cu construcția barajului de la Bicaz. După strămutarea a mai mult de 50% din populația satului, satul pierde o serie de instituții importante (judecătorie și spital) și cea mai mare parte a industriei reprezentată de fabrica de cherestea, încetând, practic să mai existe. Biserica din centrul satului (construcţia, ce avea aproape dimensiunile unei catedrale, a durat 30 de ani, începând în 1921 şi fiind sfinţită în 1951; după aceea a funcţionat doar 8 ani, până la momentul strămutării) este dinamitată din ordinul conducerii comuniste, deși se intenționase păstrarea ei. Localnicii spun că ruinele acestei biserici sunt vizibile când nivelul lacului scade. Cum localnicii au fost strămutați în zona satului Audia, care a devenit reședința comunei Hangu, în 1968, satul Audia a preluat denumirea de Hangu. (www.wikipedia.org)

Biblioteca Hangu deține aproximativ 40 de fotografii vechi – adevărate mărturii, de o valoare incontestabilă, despre istoria hanganilor. Fotografiile fac parte din arhiva Fundației Culturale Gavriil Galinescu – Hangu, adunate de-a lungul timpului de regretatul învățător Teoctist Galinescu, care le-a păstrat cu sfințenie. Fotografiile au fost expuse la Piatra Neamț, în cadrul unui simpozion despre construcția barajului de la Bicaz și au ajuns în posesia bibliotecii, după ce au fost descoperite întâmplător, într-un subsol de bloc. Toate erau prăfuite și murdare, unele dintre ele roase de șoareci, dar s-au întors acolo unde le era locul, la Hangu. (Liliana Pîntea, Biblioteca Comunală Hangu)