Dumitru Kiriac-Georgescu (6 martie 1866, București – 8 ianuarie 1928, Viena), a fost compozitor, profesor, dirijor de cor și folclorist roman.

Studiază mai întâi la Conservatorul din București (1880-1885), apoi la Conservatorul de la Paris, unde îi are ca profesori pe E. Pessard (armonie), Theodore Dubois (contrapunct), Charles-Marie Widor (compoziție) și, în sfârșit, la Schola cantorum din Paris (1892-1897), cu Vincent d’Indy (compoziție). A fost licențiat al Facultății de drept din București.

Activitatea sa de dirijor de cor începe la Capela română din Paris (1894-1899). După reîntoarcerea în țară, Dumitru Georgescu-Kiriac, pune bazele Societățiile corale Carmen (1901-1928), al cărei dirijor va fi timp de aproape trei decenii, în același timp dirijând corul bisericii Sf. Spiridon-Nou și ansamblu coral la Conservatorul bucureștean (1900-1928). A fost membru fondator al Societății Compozitorilor Români (1920), activând în favoarea înființării arhivei de folclor a societății.

Orientarea muzicii corale și vocale a lui D.G. Kiriac este legată de valorificarea folclorului și a trăsăturilor modale ale acestuia. Autorul adoptă cu precădere genul miniaturii corale, multe dintre coruri recurgând chiar la melodia folclorică autentică. Prelucrările sale se disting prin rafinamentul melodic și prin păstrarea formulelor modale, care le conferă originalitatea filonul cântărilor bizantine, drumul valorificării vechilor melodii psaltice, epurate de ornamentică:

“Am umblat pădurile”, “Codrule, codruțule”, “Morarul”, “Hai, hai murgule, hai”, “Cântările Liturghiei pentru copii și popor”, 1926, “Liturghia psaltică”, 1902, “Îngerul a strigat”, 1902, “Axionul Învierii”, 1902. (www.wikipedia.ro)