Duiliu Zamfirescu (n. 30 octombrie 1858, Plăginești, Râmnicu-Sărat, Principatele Unite, Țara Românească – d. 3 iunie 1922,Agapia, Neamț, România) a fost un scriitor român, membru titular și vicepreședinte al Academiei Române.

A debutat cu un ciclu de poezii în 1877, în revista Ghimpele în care apar câteva poezii semnate D. L. Zamfirescu. Adevăratul debut se produce în 1880, în Literatorul, când Al. Macedonski va saluta, în autorul poemei romantice Levante și Kalavryta un talent „suav, dulce și puternic”.

Printre scriitorii români, a fost primul care a introdus romanul cronică în literatura națională, creând o panoramă largă patriarhală a vieții societății românești la sfârșitul secolului al XIX-lea.

S-a stins din viață la 3 iunie 1922, la Agapia. Scriitorul este înmormântat în Cimitirul Sudic din Focșani.

https://ro.wikipedia.org/