În jurul anului 1900, portul tradiţional de sărbătoare din subzona etnografică Târgu Neamţ era format din cămeşoi, iţari şi bondiţă. Cămeşoiul, lung până la genunchi, avea decorul cusut cu paiete şi repartizat în partea inferioară a mânecilor largi şi la poale. Tinerii purtau iţari creţi, strâmţi în partea de jos. În talie se punea o curea cu aplicaţii metalice (ţinte sau bunghi). De curea se prindea năframa frumos cusută cu motive geometrice, care a fost primită la logodnã. Cea mai preþioasă piesă a costumului popular, care întrunea calităţi artistice deosebite, era bondiţa. Decorul era simetric, dispus într-un registru bine delimitat. La mâneci, gât şi poale era aplicat prim brumăriu. Pe cap se purta pălărie sau căciulă.