După câteva secole de rezistenţă în faţa atacatorilor, în prima parte a secolului al XVIII-lea, la sfârşitul războiului austro-turc din anii 1716-1718, Cetatea Neamţ şi-a pierdut orice importanţă politico-militară, fiind supusă unui proces continuu de degradare, la care vor conlucra factorii naturali şi cei umani. Piatra din dărâmăturile zidurilor, a bastioanelor şi din pilonii podului a fost folosită la ridicarea a numeroase construcţii din târg, locuitorii din zonă găsind aici o carieră de piatră foarte bună de exploatat.