Carol Popp de Szathmari şi-a început activitatea ca pictor şi grafician, pentru ca după aceea să descopere fotografia şi să devină astfel, primul fotograf de artă şi documentarist din România şi unul dintre primii zece fotografi din Europa secolului al XIX-lea.
Carol Popp de Szathmari s-a născut la 11 ianuarie 1812 la Cluj, unde a urmat cursurile Colegiului Reformat, şi unde l-a avut ca profesor de desen pe Samuel Nagy. Avea să devină ucenicul lui Franz Neuhauser, un pictor vienez stabilit în Sibiu şi considerat în acea perioada cel mai bun pictor transilvănean, în atelierul căruia a studiat portretistica. A aprofundat studiul desenului la Viena şi apoi la Roma, iar la 19 ani, în 1831 a vizitat pentru prima oară Bucureştiul, unde se va stabili definitiv în 1843 şi unde îşi va deschide un atelier fotografic. A călătorit, în Austro-Ungaria, Elveţia, Italia (mai întâi în Lombardia, apoi la Roma şi în Sicilia), Anglia, Franţa, Rusia (Peninsula Crimeea), Imperiul Otoman (Constantinopol) şi de trei ori în Asia, unde a vizitat Libanul, Siria, Persia, Afganistan.
Carol Popp de Szathmari a fost pictor şi ulterior fotograf oficial al domnitorilor Gheorghe Bibescu, Barbu Ştirbei, Alexandru Ioan Cuza şi Carol I.
A fost şi primul reporter de război din lume, realizând primul reportaj fotografic despre Războiul Crimeei (1853-1856). Fotografiile din Războiul Crimeei le-a multiplicat şi le-a adunat în câteva albume, pe care le-a oferit capetelor încoronate ale Europei, iar un exemplar a fost prezentat la Expoziţia Universală de la Paris din 1855, care i-a adus una dintre medalii: clasa a II-a. A participat şi la Expoziţiile Universale de la Londra (1851), Paris(1867),Viena (1873), unde a fost de asemenea laureat, precum şi la Expoziţiile artiştilor în viaţă organizate la Bucureşti în 1865 şi 1868. Din 1864 a devenit membru al Societăţii Franceze de Fotografie, iar din 1870 a fost ales şi membru al Societăţii Fotografice din Viena.
Pentru activitatea sa fotografică şi pentru albumele de fotografie realizate, Carol Popp de Szathmari a primit o serie de medalii şi ordine acordate de: împăraţii Napoleon al III-lea şi Franz Josef – 1855, regina Victoria a Marii Britanii – 1860, sultanul Abdul Aziz – Ordinul Medjidie, clasa a IV-a (1864), regina Cristina a Suediei – 1875.
Carol Popp de Szathmari a participat în calitate de fotograf, deşi avea 65 de ani, şi la Războiul de Independenţă (1877-1878), însoţind cartierul general al domnitorului Carol I. A imortalizat efectele bombardamentelor otomane, scenele de luptă şi marşurile armatei, iar imaginile le-a trimis mai multor publicaţii româneşti şi occidentale.
În 1884, regele Carol I i-a conferit Ordinul Steaua României – în grad de cavaler, încununând astfel o carieră de excepţie, care i-a dat artistului prilejul de a ocupa un loc privilegiat în patrimoniul naţional şi universal. S-a stins din viaţă la 3 iulie 1887 la Bucureşti.
Carol Popp de Szathmari a lăsat o bogată colecţie de desene, acuarele, picturi, litografii şi fotografii, înfăţişând o adevărată frescă a societăţii româneşti în perioada 1843-1887, paleta tematică fiind una foarte diversificată: portrete ale domnitorilor români din vremea sa şi ale soţiilor acestora, portrete ale unor mari personalităţi politice şi culturale ale vremii; evenimente de la curtea domnească, politice şi religioase; portrete de ţărani purtând costume populare din mai toate zonele ţării, orăşeni, comercianţi, ofiţeri şi soldaţi; imagini cu biserici şi monumente, hanuri, poduri, gări de pe întreg cuprinsul ţării, cartiere din Bucureşti şi imagini panoramice ale oraşului, peisaje cu natura din România. (http://www.muzeulcotroceni.ro)
