Teatrul cel Mare, asa cum era numit la început, aflat pe Calea Victoriei (actualul hotel Novotel, care reproduce doar faţada vechiului teatru) are o istorie zbuciumată: este construit în stil baroc dupa planurile Villacrosse între anii 1848 şi 1852 la iniţiativa lui Gheorghe Bibescu şi mai târziu a lui Barbu Stirbei; în 1875, sub domnitorul Carol I, Teatrul cel Mare devine Teatrul Naţional din Bucureşti. În jurul Teatrului s-au ridicat o serie de clădiri (de exemplu hotelul Continental, Palatul Telefoanelor), devenind astfel o zonă properă a capitalei şi un nucleu cultural al vremii. În timpul bombardamentelor de la 1944 este aproape în întregime distrus iar noua conducere comunistă consideră clădirea ca fiind un simbol al burghezo-moşierimii şi decide să-l demoleze. După anul 1963, Bucureştii au un nou teatru – clădirea actuală din Piaţa Universităţii (pe locul căreia s-a aflat Circul de Stat).

Sursa: http://www.rezistenta.net/2008/03/teatrul-national-bucuresti-1.html