Băile Strunga sunt cunoscute ca staţiune balneara încă de la începutul secolului XIX, având 150 de izvoare cu ape minerale care au fost descoperite, cercetate şi exploatate încă din anul 1834 de către dr. M. Zotta, când s-a efectuat prima analiza a apelor minerale. Adăpostită de o pădure de stejari înalţi, staţiunea balneoclimaterică rivaliza în acea vreme cu Băile Felix sau Băile Herculane din punctul de vedere al curei balneare.

În anul 1890, proprietarul băilor a fost schimbat, fiind cumpărate de către cunoscuta familie de boieri ieşeni, Manolescu. Aceasta s-a ocupat de administrarea lor până la începutul primului război mondial, în timpul căruia au fost distruse în totalitate. În anul 1930, Strunga era din nou pe picioare, perioada interbelică fiind una extrem de benefică pentru staţiune. Au fost construite hoteluri, două restaurante, cazino, sală de concerte şi cinematograf şi, nu în ultimul rând, după cum spun sătenii, o linie de tramvai de la Strunga până în Târgu Frumos.

Al doilea război mondial avea să nimicească tot ce reuşiseră să facă boierii Manolescu, din cauză că staţiunea se afla pe linia de fortificaţii Iaşi – Paşcani. Decolmatarea izvoarelor, ridicarea unui pavilion balnear, a patru pavilioane de locuit cu 60 de paturi şi instalarea unei centrale termice s-a făcut abia în anul 1953, la iniţiativa dr-ului V. Bejan şi a dr-ului C. Boişteanu, după cum este menţionat în documentele de arhivă, determinând şi punerea la punct a bazei de tratament.

(http://www.romguide.ro)

Băile Strunga. Vedere panoramică, din aeroplan

Nr. Inventar

Temă

Deținător

Perioadă

Tip

Material

Atelier

Dimensiuni

Regiune istorică

Localitate

Autor fișă