Gheorghe I. Duca (1847-1899) – inginer, director al Școlii de Poduri și Șosele (1881-1888), director al Companiei Căilor Ferate Române între 1888-1897, tatăl omului politic I.G. Duca

Sculptori: Dimitrie Paciurea (1873-1923) – grupul statuar de la baza soclului, Filip Marin (1865-1928) – bustul inginerului Duca; arhitecți: Ștefan Burcuș (1870-1928) și Scarlat Petculescu

Dezvelire: 21 mai/ 3 iunie 1904

Ridicat la inițiativa Companiei Căilor Ferate Române, pe care Gheorghe Duca a condus-o între 1888-1897, monumentul a fost realizat pe baza proiectului sculptorilor Dimitrie Paciurea și Filip Marin, desemnat câștigător al concursului de machete organizat în primăvara lui 1902 de Ministerul de Comunicații. În 1924, monumentul a fost mutat de pe amplasamentul inițial, rămânând însă în aceeași zonă, în apropierea Gării de Nord.

Descriere: Deasupra soclului este așezat bustul lui Duca, în bronz. Jos, de asemenea în bronz, este un grup alegoric: o femeie reprezentând știința arhierească, cu compasul în mână, cu privirea în depărtare, și o fetiță care întinde spre bust o ramură de lauri, representând școala froebeliană întemeiată de Duca. Trei basoreliefuri represintă: cel din față pe Duca luând parte la congresul Căilor Ferate din Petersburg, cel din stânga școala froebeliană, iar cel din dreapta casa de ajutor a funcționarilor căilor ferate, de asemenea opera lui Duca. În dreapta și în stânga piedestalului sunt două roți înaripate, emblema căilor ferate. („Gazeta Transilvaniei, Anul LXVII, Nr. 113, 25 mai/7 iunie 1904.)

Inscripții: Lui George I. Duca, personalul Căilor Ferate Române. 1904 (fațada principală a soclului); Lui George Duca după 25 de ani 1924; Monument ridicat prin subscripția CFR lui I.G. Duca, fost director general, 1847-1899

Monumente de for public din România. O istorie în imagini, MNIR, 2018