Faţada fabricii de pielărie „S. Filderman.

În a doua jumătatea a secolului al XIX-lea au fost puse bazele dezvoltării industriei tăbăcăritului. Acest meşteşug al tăbăcăritului a fost larg răspândit şi în părţile Bacăului. Apariţia primelor ateliere de tăbăcărie în oraşul Bacău este legat de numele Samuel Filderman. În anul 1876, atras de posibilităţile găsirii unei mâni de lucru ieftine şi un cunoscător al meseriei pe care o învăţase de la tatăl şi bunicul său, Samuel Filderman a venit la Bacău şi a înfiinţat un atelier în partea de nord a oraşului, pe malul drept al râului Bistriţa. Documentele atestă că, tăbăcăria în sensul de fabrică a fost organizată în anul 1884, iar construcţia ei a fost ridicată la 1886. La cererea lui S. Filderman, Tribunalul Bacău prin jurnalul nr. 4945 din 30 iulie 1884 înscria în registrul firmelor individuale „Întreprinderile S. Filderman cu obiect de activitate „comerţul de pielărie şi toate obiectele necesare pentru ciubotărie.

S. Filderman împreună cu ginerele său dr. N. Perlbergher s-au asociat în anul 1908 întemeind prima fabrică pe sistem crom din România. În timp ce prima fabrică producea piele necesară pentru încălţăminte ţărănească, cea de a doua a fost întemeiată în scopul de a produce şi a fabrica pentru prima dată în ţară – piele fină, fiind în concurenţă cu cele mai bune produse din străinătate. Calitatea produselor a fost recunoscută la expoziţiile internaţionale de la Paris din anul 1900 şi de la Bucureşti din anul 1906. La ambele expoziţii produsele au fost distinse cu „medalia de aur, ceea ce a contribuit la ridicarea prestigiului industriei româneşti în străinătate.

Datorită cerinţelor crescânde de aprovizionare în perioada Primului Război Mondial, Întreprinderile S. Filderman au fost singurele, de acest fel din ţară, care au aprovizionat armata cu piele şi talpă, introducând în fabricaţie: cizme, articole de harnaşament şi cojocărie. Incendiul din anul 1922 a dus la distrugerea fabricii de pielărie. Urmare acestui fapt, l-a determinat pe proprietar să ia decizia de reconstituire, extindere şi dezvoltarea fabricii. Prin actul constitutiv autentificat la Tribunalul Bacău sub nr. 31 din 12 octombrie 1923 firma individuală „Întreprinderile S. Filderman se transforma în societate în nume colectiv. Scopul societăţii era „industria pielăriei şi morăritului, desfacerea tuturor produselor obţinute. Durata societăţii era stabilită la 20 de ani, de la data autentificării actului constitutiv de către tribunal.

Declanşarea celui de al II-lea Război Mondial, a găsit întreprinderea în plină dezvoltare şi principala furnizoare din ţară pentru aprovizionarea armatei. În baza Decretului nr. 151 din 21 ianuarie 1941 Întreprinderile S. Filderman au fost militarizate. Conform certificatului nr. 5992 din 23.12.1945 emis de Camera de Comerţ şi Industrie Bacău rezulta că fabricile întreprinderilor S. Filderman şi-au început activitatea astfel:

– Moara de la 1 ianuarie 1923;

– Fabrica de Postav, din luna august 1929;

– Fabrica de Pielărie, din martie 1884;

– Fabrica de Încălţăminte, din anul 1931;

– Fabrica de Harnaşament, din anul 1931.

Prin naţionalizarea principalelor mijloace de producţie din 11 iunie 1948, Întreprinderile S. Filderman treceau în proprietatea statului primind denumirea de Fabrica de Pielărie şi Încălţăminte Partizanul Bacău. Noua fabrică constituită după naţionalizare a cuprins secţiile pielăriei şi încălţăminte de la fosta întreprindere la care s-au adăugat încă 8 fabrici cu profil asemănător: Fabrica de pielărie Klein, Fabrica de pielărie Brill, Fabrica de pielărie Bârnatul, Fabrica de încălţăminte Iordănescu, Fabrica de încălţăminte ţărănească, Fabrica Siretul din Tecuci, Fabrica Guriţă şi Tăchiţă Nistor din Focşani, Fabrica de pielărie N. Ghiţă din Piatra Neamţ.

(Sursa: Arhivele Naţionale, http://www.arhivelenationale.ro/images/custom/image/serban/2014/inventare%20bacau%20dec%202013/Fabrica%20Partizanul%20Bacau.pdf)