Pe locuri îndepărate de sate, tăranii îşi improvizau adăposturi împotriva ploii şi a vântului; în caz de popasuri mai lungi ei îşi săpau bordeie. În afară de aceste adăposturi temporare, tăranii mai locuiau adesea în căruţe. Adunate mai multe laolaltă, căruţele alcătuiesc pe câmpuri, în timpul verii, adevărate sate călătoare.