Această şosea a Bucureştilor care se întinde azi de la Piaţa Victoriei până la Piaţa Presei Libere, și-a luat în anul 1832, de la generalul rus ce a condus între 1829 şi 1834 administraţia militară rusească a Ţării Româneşti şi a contribuit la reorganizarea administrativă a celor două principate sub Regulamentele Organce. Întregul bulevard, până la Arcul de Triumf, era înconjurat pe dreapta şi pe stânga de grădini, livezi şi pavilionane de vară. Dinspre Capul Podului (Piaţa Victoriei), pe partea stângă se aflau monetăria (unde se imprimau timbre), tipografia lui I.H. Rădulescu, casa unde locuia M. Kogălniceanu, dar şi un cimitir luteran. Odată cu prelungirea bulevardului de la rondul 2 (Arcul de Triumf) s-a construit şi un hipodrom în această zonă.

Sursa: http://ro.wikipedia.org/