Născut Gheorghe Ionescu (n. 20 noiembrie 1872, Bârlad – d. 18 august 1957, Bârlad), fiul lui Gheorghe (1835-1888) și al Ecaterinei (n. Pașcanu, 1839-1921) a fost un poet român.

A fost diplomat al Școlii de Institutori din București, în 1897, predând la școli din Craiova, Oltenița, Fălticeni, București.

A fost profesor la „Liceul de Fete” și la „Școala Normală” din Bârlad, revizor școlar al județului Tutova, inspector cultural general la „Casa Școalelor pentru Basarabia” (1926-1928), prefect de Tutova (1931-1932), membru fondator al „Societății Scriitorilor din România” și al Societății Literare Academia Bârlădeană.

https://ro.wikipedia.org/