Prima biserică datează din timpul lui Ştefan cel Mare (1495), fiind ulterior refăcută din temelii de mai multe ori. În anul 1752, pe scaunul episcopal al Hușilor a ajuns episcopul Inochentie (1752-1782). Acesta a găsit biserica într-o stare atât de ruinată, încât nu se mai putea sluji în ea. Cu sprijinul domnitorului Matei Ghica (1753-1756), episcopul Inochentie a dărâmat biserica ștefaniană până la temelii și a reconstruit-o între anii 1753-1756. Episcopul Iacob Stamati (1782-1792) a înzestrat biserica cu o catapeteasmă nouă pictată de zugravul Nicolae Moscovli (în 1784), cu un clopot mare, cu veșminte scumpe de la Veneția, precum și cu alte podoabe. Prin osteneala sa a fost adusă în biserica episcopală o mână din moaștele Sf. Mucenițe Chiriachi (de la Muntele Athos), care se păstrează și astăzi într-un chivot de argint aurit dăruit de generalul rus Pavel Kiseleff. În 1793, episcopul Veniamin Costachi (1792-1796) a reparat și pictat biserica episcopală.
Biserica a fost puternic avariată de cutremurul din 1802. Ca urmare, episcopul Meletie Lefter Brandaburul (1803-1826) a fost nevoit să dărâme biserica până la ferestre și s-o refacă numai cu o singură turlă. În 1849 s-a înlocuit catapeteasma veche cu una nouă, cea veche ajungând la Biserica Sf. Arhangheli din același oraș. În timpul păstoririi episcopului Silvestru Bălănescu (1886-1902), au fost efectuate reparații radicale la catedrală. A fost adăugată cea de-a doua turlă (1891), au fost amplasate vitralii și a fost pictat interiorul și catapeteasma bisericii de către pictorul Gheorghe Tattarescu (1890-1891). O serie de modificări au fost aduse bisericii episcopale între anii 1910-1911 de către episcopul Conon Arămescu-Donici (1902-1912) când s-a mărit pridvorul, s-au construit cele două veșmântării (preoțească și arhierească) de-o parte și de alta a sfântului prestol, mărindu-se, totodată, și proscomidiarul, s-a parchetat altarul, s-au acoperit turlele cu tablă de aramă și s-au îmbrăcat în argint două icoane mari din catapeteasmă. Episcopul Nifon Criveanu (1934-1935) a efectuat o serie de reparații ale lăcașului de cult: s-au reparat și vopsit strănile, s-au curățat părțile aurite și argintate din catapeteasmă, s-au reparat cele două veșmântării și pridvorul, s-a revizuit instalația electrică. De asemenea, pictorul Gh. Tomescu a curățat pictura lui Gheorghe Tattarescu, care era complet înnegrită de fum.
Cutremurul din 10 noiembrie 1940 a avariat clădirea bisericii: s-a prăbușit turla construită în 1891, s-au fisurat pereții, iar pictura a căzut în mare parte. Lăcașul de cult a fost reparat în perioada septembrie 1941 – mai 1945 prin purtarea de grijă a episcopului Grigorie Leu (1940-1949), fiind resfințit la 29 iunie 1945. Comisiunea Monumentelor Istorice a oferit bani pentru reclădirea turlei și restaurarea picturii (între 1943-1945), iar Episcopia Hușilor a suportat cheltuielile executării unei catapetesme noi din stejar masiv și a mobilierului interior de stejar, precum și pentru modificarea cafasului și a pridvorului.
După instaurarea regimului comunist la putere în România, la 5 februarie 1949 Episcopia Hușilor a fost desființată prin Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale, dar în anul 1996, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a reactivat Episcopia Hușilor.
(ro.wikipedia.org)
