Mănăstirea Bistrița, ctitorie a boierilor Craiovești (Barbu, Banul Craiovei și frații săi Pârvu vornicul, Danciu armașul și Radu postelnicul), a fost zidită între anii 1492-1494. Ea se află în satul Bistrița aparținând de comuna Costești din județul Vâlcea, pe valea a râului cu același nume. Prima atestare documentară a sa este un act din 16 martie 1494 al lui Vlad Călugărul. Aici se află moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul. În urma cutremurului din 1810, lăcaşul este grav afectat, urmând ca între anii 1846-1855 acesta să fie rezidit, din porunca domnilor Gheorghe Bibescu şi Barbu Stirbey. În această etapă arhitectul Carol Benesch si-a pus amprenta asupra clădirii iar Gheorghe Tattarescu reface picturile interioare.